Denumirea „Umilenia” vine din slavonă și înseamnă „înduioșare, smerenie adâncă”. Această reprezentare a Maicii Domnului este una dintre cele mai delicate și profunde din întreaga tradiție iconografică ortodoxă. Nu o vedem ținând Pruncul, ci singură, rugătoare, tăcută – într-o așteptare sfântă, într-o durere iubitoare, înainte de patima Fiului ei.
Este icoana care ne învață ce înseamnă să te rogi în taină, să suferi fără cârtire și să iubești până la capăt.
Icoana Maicii Domnului „Umilenia” este sprijin pentru cei care trec prin suferință, dar nu vor să se revolte, ci aleg tăcerea și nădejdea. Este o icoană a mamelor care plâng, a celor care se roagă în ascuns, a sufletelor sensibile care poartă durerea cu discreție.
Rugăciunea în fața acestei icoane aduce mângâiere, înmuierea inimii și întărire în dragostea tăcută. Este o prezență vie, dar smerită – o chemare la rugăciune neîncetată și la încredere în planul lui Dumnezeu, chiar atunci când totul pare întunecat.
Este Icoana la care se ruga Sfantul Cuvios Serafim in pustia Sarovului
